vre‑un trib și datorit unor împrejurărĭ escepționale, ci e o stare anumită prin care a trecut omenirea în general, aŭ aretat că la un anumit grad de dezvoltare în familiĭ primitive stăpîna e femeea și nu bărbatul.
Să vedem cum s’ar putea explicà faptul acesta atît de straniŭ la prima vedere. Cum s’ar explicà faptul că la un trib selbatec, în vechime, pozițiunea femeeĭ în familie și societate a fost maĭ bună de cît pozițiunea eĭ în cea maĭ mare eflorescență a civilizațiunei grece; cum s’ar explicà faptul că pozițiunea femeeĭ în familie și societate la Irochejiĭ de a‑zĭ e superioară pozițiuneĭ femeeĭ în unele națiuni civilizate tot de a‑zĭ.
Evident că faptul acesta, straniŭ la prima vedere, nu poate fi explicat prin teoriile luĭ Buckle orĭ Spencer; evident că, dacă progresul cunoștinților orĭ al simțimintelor ar fi factorul hotărîtor în dezvoltarea omenireĭ, atuncĭ pozițiunea familială și socială a femeeĭ ar trebui să fie mult maĭ bună la popoarele civilizate, de cît la cele barbare, pe cînd de fapt, în parte cel puțin, se întîmplă contrariul.
Explicarea înse ne‑o dă concepțiea materialistă a istoriei.
După cum ațĭ văzut, în familiea primitivă: promiscua, puanalua etc., prin felul organizăreĭ familiale, se putea ști cu siguranță numaĭ cine e muma copiilor din trib, nu înse și cine e tatăl. Evident dar că femeile trebuia să aibă o pozi-
