staŭ în orașe. Patroniĭ acestor stabilimente și comersanțiĭ formaŭ începuturile clasei burgheze menite să ajungă ’n viitor clasa precumpănitoare. Clasa dominantă de atuncĭ sunt feodaliĭ.
Ce a hotărît prefacerea acesteĭ societățĭ feodale în societatea burgheză modernă? Să vedem. In această societate feodală începe, orĭ, maĭ bine zis, urmează a se dezvoltà producțiunea economică; producțiunea agricolă se îmbunătățește, tot ast‑fel se îmbunătățesc puțin cîte puțin instrumentele de muncă în meseriĭ. Ca rezultat: creșterea populațieĭ, îmbunătățirea căilor de comunicație, creșterea diviziuneĭ munceĭ și, împreună cu aceasta, creșterea bogățiilor, creșterea producereĭ de mărfuri și, decĭ, creșterea schimbului lor.
Prin acest proces economic, se produc două fenomene importante: maĭ întîiŭ se sfarmă puțin cîte puțin instituțiunile semi‑comuniste rurale, care nu se pot împăcà de loc cu noua stare economică — cu producerea de mărfuri — se sfarmă relațiunile patriarhale de la sate și populația crescîndă se concentrează maĭ ales în orașe. Pe de altă parte, cu cît crește producțiunea, maĭ ales în orașe în manufactură, și cu cît crește schimbul mărfurilor, — comerciul, — cu atîta crește și puterea burghezieĭ, care reprezintă și stăpînește ea această producțiune orășenească-manufacturieră și acest comerț. Și, de aci ’nainte, orĭ‑ce descoperire, orĭ ce înaintare a procesului economic slujește la întărirea clasei burgheze contra clasei feodale.
