procesul economic, prin dezvoltarea economică a societățeĭ.
Aice ma aștept la obiecțiunea următoare:
— «Bine, vor zice uniĭ, e incontestabil că desvoltarea producțiunei, perfecționarea instrumentelor de muncă, care merge de la perfecționarea unuĭ simplu instrument din meserie pînă la Jeny Mill orĭ pînă la mașina cu abur, schimbă întreaga alcătuire socială; dar chĭar aceste perfecționărĭ de instrumente, chĭar invențiunile și progresul procesuluĭ economic, condiționat de aceste perfecționărĭ de instrumente, e datorit intelectuluĭ; doar intelectul, spiritul omenesc e acela care face aceste îmbunatățirĭ și perfecționărĭ în producerea economică; este el, decĭ, factorul principal, resortul, dacă vroițĭ, al omenireĭ.»
Cum vedeți, obiecțiunea e foarte serioasă. Cu toate acestea nu‑ĭ maĭ puțin greșită. Și ĭată de ce:
Numaĭ atuncĭ intelectul ar putea fi socotit ca resortul Istorieĭ, cînd el ar fi ajuns din factor individual un factor social, adecă intelectul social, și, ca atare, ar fi hotărît într’un mod conscient mersul istoric al omenireĭ. Cu alte cuvinte, cînd societatea s’ar fi înțeles asupra mersuluĭ economic; cînd, prevăzînd toate rezultatele ulterioare ce ar da orĭ‑ce schimbare economică, orĭ‑ce îmbunătățire sau perfecționare de instrumente, ar fi dirijat în armonie cu această prevedere mersul eĭ economic, — atunci, bine ’nțeles, intelectul social ar
