fi fost numai de cît resortul, factorul determinant al Istorieĭ omenireĭ.
Dar oare așa a fost? Oare meșteșugarul care a perfecționat instrumentul, pricepea el, prevedea el toate schimbările sociale ce vor reeși din această perfecționare? Oare acela care a inventat mașina Jeny Mill, pricepea el revoluția ce va face invenția luĭ? Oare pricepea aceasta Societatea? Și, maĭ ales, dacă ar fi priceput’o întru cît‑va, condus’a societatea în concordanță cu aceasta mersul eĭ istoric? Nimic din toate acestea!
Meșteșugariĭ carĭ aŭ perfecționat instrumentele de muncă, creînd și prefăcînd manufactura, nu s’aŭ condus în aceste perfecționărĭ de cît de propriul și imediatul lor interes: habar n’aveau nu numai eĭ, dar chĭar ceĭ maĭ genialĭ din contemporaniĭ lor de rezultatele sociale îndepărtate ce vor produce perfecționările acestea, cu atît maĭ mult habar n’avea de toate acestea societatea contemporană lor, — ast‑fel în cît societatea suferea rezultatele procesului economic, dar nu‑l dirijà.
Se ’nțelege că intelectul, că spiritul, a fost un factor absolut necesar pentru producerea unuĭ instrument, uneĭ invențiunĭ economice; dar tot așa de necesar factor pentru producerea acesteĭ invențiunĭ a fost și ochiul omuluĭ și musculatura luĭ și circulația sîngeluĭ, în sfîrșit tot organismul luĭ fiziologic și psihologic. Oare nu cum‑va din cauză că vederea omului a fost un factor absolut trebuincios pentru producerea perfecționărilor eco-
