nomice, trebue să socotim vederea ca resortul viețeĭ istorice a omenireĭ, ca principalul factor istoric? Evident că nu. Și acela‑șĭ lucru trebue să‑l spunem și despre intelectul individual din evul mediŭ.
Dar faptul acesta îl voiŭ lămurì maĭ bine maĭ la urmă.
Acum, dați‑mĭ voe, după această întrerupere pe care am crezut’o foarte necesară, să urmez maĭ departe cu aplicarea concepțieĭ materialiste la exemple reale istorice.
***
Am văzut în cîte‑va cuvinte cum materialismul economic esplică trecerea societățeĭ feodale în societatea burgheză modernă. Să vedem acum, cum după aceea‑șĭ concepție se lămurește trecerea societățeĭ moderne burgheze într’o altă formă socială, superioară celeĭ moderne. Nicĭ timpul nicĭ cadrul acesteĭ conferințe nu mă ĭartă să mă ’ntind pe larg cum așĭ fi dorit asupra acesteĭ părțĭ; de aceea îmĭ vețĭ da voe să explic totul în cîte‑va cuvinte.
Procesul economic început și urmat în epoca medievală, îșĭ continuă mersul în veacul nostru cu iuțeala aburuluĭ. Aceasta nu‑ĭ o expresie figurată. Prefacerea aburuluĭ în motor a accelerat într’un mod colosal procesul economic al societățeĭ. Manufactura mare din veacul trecut, unde lucraŭ
