socialistă. Intr’o societate în care instrumentele de muncă aparțin societățeĭ întregĭ, nu la indivizĭ deosebițĭ, această societate înfațișează un fel de gospodărie unitară, o mare familie. O societate ca aceasta nu maĭ produce mărfurĭ de vînzare, valorĭ de schimb, ci valorĭ de întrebuințare pentru ea. Și, ca urmare logică, o asemenea societate hotăraște prin anumite organe (comitete de statistică, delegațiuni etc.) ce trebue de produs, cum și după care plan; ea hotăraște ce mașinĭ trebuesc introduse, ea hotăraște toată gospodăria socială. Cu alte cuvinte — într’o așa organizație, societatea începe să dirijeze mersul economic și începe să‑l dirijeze într’un mod conscient și chibzuit.
Este dar clar că ’n societatea socialistă momentul hotărîtor al viețeĭ sociale este nu procesul economic ci intelectul, ci spiritul omenesc, dar nu spiritul supranatural al metafizicianilor ci spiritul natural, productul natural al evoluțiuneĭ. Da, aceea ce un Buckle credea adevărat pentru întreaga Istorie a omenireĭ, de la începutul dezvoltăreĭ eĭ, va fi adevărat… înse numaĭ pentru societatea socialistă.
Și tocmaĭ aci este deosebirea, măreața deosebire între era socialistă și toate cele‑l‑alte epocĭ pe care le‑a suferit omenirea. După miĭ de anĭ de robie, după miĭ de anĭ în carĭ societatea a fost stăpînită și condusă de niște puterĭ oarbe, pentru ’ntîia oară atuncĭ ea va deveni cu desăvîrșire conscientă, adevărat liberă, perfect stă-
