— «Da, sunt umile începuturile societăților omeneștĭ; factorul hotărîtor în desvoltarea societățeĭ de la început a fost organizarea relațiilor sexuale, un fel de selecțiune animalicească; da, miĭ de anĭ de la barbarie pîn’ la civilizație și în toată perioada civilizațieĭ, momentul hotărîtor în Istorie a fost procesul economic — o forță inconscientă și oarbă — … și cu toate acestea societatea a ajuns acolo unde o vedem astă‑zĭ, devenind, de la un trib selbatic, o Franță orĭ o Engliteră modernă! Ce va fi dar atuncĭ, cînd momentul hotărîtor în dezvoltarea istorică a omenireĭ va fi nu o forță oarbă, nu o forță inconscientă, ci intelectul omenesc, consciența socială!? In cazul acesta, viitorul luminos ce așteaptă societatea e așa de mare și așa de strălucit, cît cea mai genială fantazie nu‑l poate concepe».
Precum vedeți, concepția materialistă a Istorieĭ nu numaĭ că nu e o concepție pesimistă, descurajatoare, ci, din potrivă, dătătore de curaj în cel maĭ mare grad.
Acì mi s’ar putea face o ’ntrebare:
— Incepînd de la forma socialistă pe care o va îmbrăcà societatea, — cînd intelectul omenesc, intelectul social și consciența socială vor ajunge momentul hotărîtor în Istoria omenireĭ, — va rămîne oare esențial vecinic acest factor? Va hotărî el oare definitiv, tot‑de‑a‑una, istoria omenireĭ?»
A căutà respuns la această întrebare, ar fi să ne afundăm cu mintea în lumea ipotezelor în-
