schimbul și împreună măresc producția. Apoi, cu cât se mărește producția, pe de o parte se măresc și schimbul și diviziunea muncii, iară pe de altă parte se dă posibilitate ca să se mărească populația. Și, iată, avem un alt factor de o mare importanță: creșterea populației, care la rândul ei influențează și stimulează producția, diviziunea muncii, schimbul; înlesnește și lărgește cooperația simplă și cooperația complexă și sporește, diversifiază și face mai complexă cooperația socială.[1]
Și acești factori: progresul producției, schimbului și împărțirei produselor, precum și diviziunea muncii — cooperația sub toate •formele —, mărirea populației și a densității ei, acești factori constituie forțele care, în profunzimea organismului social, influențându-se și stimulându-se una pe alta, lucrând fiecare în parte și toate împreună, prin relațiile și lupta de grupări și clase sociale, fac ca societatea să se dezvolte și să evolueze, transformându-se treptat dintr-o epocă și treaptă de dezvoltare în altă epocă și altă treaptă, mai înaltă.
Și astfel crește, se diversifiază, se diferențiază, se mărește acest organism social, cuprinzând alte grupuri — clase și categorii sociale noi.
întâi se formează între mai multe comune un centru de schimb, un orășel, care e totodată un
- ↑ Numim cooperația simplă aceea unde cooperatorii, conlucrătorii, lucrează alături aceeași muncă pentru producerea unui product cum e în munca câmpului, la cosit ori secerat. Cooperația complexă e aceea unde cooperatorii lucrează munci deosebite pentru producerea aceluiași product cum e, spre pildă, într-o fabrică modernă. În sfârșit, cooperația sociala este suma tuturor cooperațiilor, simple și complexe, pentru crearea productului social, național.
