economice de atunci, s-au prefăcut și ele într-un fel de caste.
Noul organism, prin structura lui economico-socială, nu mai e difuz și dezorganizat ca altădată, când mai fiecare comună trăia propria ei viață, mai mult ori mai puțin independentă de celelalte. Acum toate părțile organismului social se leagă intim între ele, unele nu pot trăi fără altele, viața și funcționarea unora sunt condiționate de viața și funcționarea celorlalte. Astfel, un oraș în care, prin progresul diviziunii muncii, s-a concentrat manufactura industrială și s-a creat un centru de schimb, un oraș care trăiește deci din industrie și comerț nu poate sta nici o săptămână fără să fie aprovizionat din altă parte cu ale hranei; lăsat numai la propriile lui resurse, ar muri curând de foame. Schimbul de producte economice într-un asemenea organism poate, de bună seamă, să fie comparat cu circulația sângelui vivifiant în organismul omenesc. Această societate deci, cu intima ei organizație și structură economică, dezvoltată pe bazele și prin factorii sus-arătați, e un organism social organizat, e o unitate organică și deci și viața ei și funcționarea ei trebuie să fie unitare. Administrarea trebuie să fie unitară; tot așa distribuția justiției, a culturii și tot așa organizarea armată pentru apărarea țării, căci acum e vorba de apărarea sistematică a unei țări întregi împotriva altei țări, acum e vorba de armate numeroase și organizate. Așadar, se cere neapărat o conducere unitară și pornită din același loc, de aici formarea unei capitale și învestirea unui monarh, a unui rege, care la început e numai un feudal mai tare decât alții — primus inter pares —, iară pe urmă devine
