rege absolut. Și așa se întemeiază monarhia absolută, cu organele ei administrative, judiciare, culturale, cultuale, militare, birocrate, cu toate instituțiile politico și juridico-sociale caracteristice ei.
Monarhia absolută a fost deci o necesitate istorică; și nu numai o necesitate istorică, dar și o condiție a dezvoltării ulterioare a societății spre societatea capitalistă de azi. Ca s-o vedem în câteva cuvinte măcar, să luăm faptul social arătat mai sus: importanța schimbului de producte în societatea de pe vremuri.
Se înțelege, această importanță nu era încă așa de mare și vitală ca astăzi, când diviziunea muncii a pășit mult mai departe; totuși, atunci chiar, era atât de mare încât am putut s-o comparăm cu circulația sângelui în •organismul omenesc. Stingherirea acestei circulații însemna ruina pentru sate și dezastrul pentru orașe, iară oprirea ei însemna moartea.
Or, cu asemenea oprire a circulației, ca și cu perturbarea întregii vieți sociale, s-au însărcinat cinstitele fețe boierești de atunci: clasa feudală. Ea, care avusese odată, după cum am văzut, o funcție necesară și utilă, deveni cu vremea — veșnica istorie a claselor stăpânitoare —, din funcționară, stăpână și parazitară; și, ipso facto, din utilă ce fusese, ajunse vătămătoare propășirii societății.
Pe de o parte, feudalii au robit pe foștii membri liberi ai comunelor, prefăcându-i în servi. Pe de altă parte, ei și-au făcut un venit din vama prelevată asupra mărfurilor ce treceau pe teritoriile lor, vamă care apăsa greu asupra schimbului și circulației mărfurilor. Și tot așa de greu apăsau jafurile și hoțiile la drumul mare ale feudalilor. în sfârșit,
