fier, telegrafe •electrice, desțelenire de continente întregi, navigabilitatea fluviilor, popoare ieșite parcă din pământ, ce veac s-ar mai fi gândit că atâtea puteri de producție dormeau în sânul muncii sociale?”
Am zis că burghezimea a creat instituții conforme cu interesele ei de clasă dominantă, instituțiile politico-sociale și relațiile juridice ce rezultă din caracterul economic al societății capitalisto-burgheze.
în adevăr, care e principalul caracter economico-social al acestei societăți? Este libertatea sub feluritele ei forme” Societatea are la bază proprietatea individuală liberă. Producția e liberă: fiecare poate să producă ce și cât vrea; ea se conduce de legea economică a liberei concurențe. Prețul unei mărfi se hotărăște de legea ofertei și cererii libere (fiecare e liber să ofere și fiecare e liber să ceară orice și oricât, numai să aibă cu ce să plătească). Toate tranzacțiile sunt libere. Comerțul e liber. Toate aceste libertăți din relațiile economice de producere și distribuire a bogățiilor formează și caracterizează liberalismul politic burghez, se reflectează în diferitele instituții politico-sociale ale burghezimii, iar în relațiile juridice ale epocii burgheze se regăsesc sub felurite forme de libertății politice, sociale și individuale.
În epoca burghezo-capitalistă, pentru întâia oară după mii de ani dispare silnicia din relațiile economico-sociale. Stăpân și salariat sunt doi negustori liberi care fac o tranzacție comercială: proprietarul mijloacelor de producție — fabricantul, moșierul — cumpără o marfă, forța de muncă a muncitorului, iar muncitorul, stăpânul acestei mărfi, o vinde — ca pe orice marfă — cu prețul hotărât de