pământului românesc și împreună cu ele și instituțiile corporative medievale.[1]
Meseriașii din bresle ori au rămas fără existență, ori au intrat ca lucrători în acele ateliere pe care concurența mărfurilor străine nu le atingea sau care au putut rezista concurenței; de asemenea, parte din ei au devenit mici meseriași independenți ori au intrat în atelierele noi, înființate de străini; dar unii sau alții lucrau de acum pe baze noi, de acum prețul produselor lor era hotărât de cheltuielile de producere și de legea cererii și ofertei, lucrau pentru piață sau după comandă, pe baza liberei concurențe însă.
Felul comerțului depinde de felul producerii, și comerțul, care se ocupă cu circularea și cu împărțirea productelor, fie a celor produse în străinătate, fie a celor produse în țară pe baze capitaliste, trebuie să se facă, la rândul lui, pe baze corespunzătoare. Organizația medievală de corporații negustorești dispare, comerțul e liber, el se face pe baza liberei concurențe; prețurile mărfurilor și
- ↑ Învinuirea pe care doctrinarii conservatorismului nostru o aduceau liberalilor și instituțiilor liberale că lor se datorește desființarea corporațiilor, această învinuire și cererea de a se reînființa corporațiile arată până la ce grad surprinzător lipsește în țară la noi priceperea celor mai elementare adevăruri din știința economică. Felul de producere și împărțire a bogățiilor în societatea modernă face imposibilă existența corporațiilor medievale și, într-o societate bazată pe libera concurență, corporațiile sunt tot așa de imposibile ca și iobăgia sau sclavajul. Și cât de puțin au de împărțit cu aceasta instituțiile liberale arată, spre pildă, Rusia, care — slavă Domnului! — n-a avut aceste instituții și unde totuși corporațiile medievale au dispărut ca și la noi și din aceleași cauze.
