occidentale au fost o necesitate pentru țara noastră și cei care le-au introdus i-au făcut un mare serviciu. Dar, odată introduse instituțiile liberalo-burgheze, evident că trebuia să se stabilească o concordanță între ele și relațiile de producție și de organizare a ei, a acelei producții pe baza căreia și din care trăiește țara. Un dezacord în această privință, se înțelege, trebuia să aibă rezultate dezastruoase.
Și, fiindcă am ajuns la faptul social, la problema socială, în jurul căreia gravitează multe din dezvoltările studiului acestuia, îmi voi permite aci să dau un exemplu ipotetic, exagerat, prea exagerat, dar care ne va ajuta să limpezim cele ce vor urma.
Să presupunem o țară unde acei care lucrează pământul marilor proprietari agrari sunt ei înșiși proprietatea stăpânilor, care pot dispune de viața lor, pot să-i vândă ca pe vite ș.a.m.d. E o societate în care raporturile de producție sunt sclavagiste. Să presupunem acum că o tinerime entuziastă și generoasă, adăpată la o civilizație înaintată, ar introduce toate instituțiile liberalo-burgheze, cu toate libertățile, cu egalitatea înaintea legii, cu votul universal direct, egal și secret, dar, introducând aceste instituții, ar lăsa relațiile de producție cele vechi și sclavagiste, adică stăpânul în producție să fie stăpân absolut, să poată vinde pe robul său altui stăpân etc.
Se înțelege că o astfel de organizație ar fi un nonsens, n-ar putea să existe nici o zi și s-ar întâmpla sau ca sclavii să sfărâme sclavia, devenind cetățeni liberi în conformitate cu instituțiile libere, sau ca proprietarii de sclavi să sfărâme instituțiile
