Această pagină nu a fost verificată
Ceea ce a realizat însă împroprietărirea de la 1864 a fost un organism economico-social hibrid, absurd, monstruos, care nu era nici în folosul bine priceput al micii proprietăți, nici în al celei mari, ci în paguba amândurora.[1]
S-a creat un organism economico-social neviabil, incapabil de o dezvoltare ulterioară, s-a creat pentru viața societății românești (a statului român, cum se obișnuiește să se zică) o bază economico-socială pe care era cu neputință să trăiască tale quale, dar încă să propășească!
Să vedem în adevăr.
- ↑ Bineînțeles, vorbim de interesele marii proprietăți ca o categorie economică, nu de interesele trecătoare ale marilor proprietari, care. dimpotrivă, au fost strașnic de avantajați de această împroprietărire, și doar pentru ei s-a și făcut. E foarte important, mai ales la noi în țară, de a face această deosebire între marea proprietate rurală, ca o categorie economică și interesele ei permanente, și între interesele momentane și trecătoare ale marilor proprietari. Interesele acestora din urmă și a celei dintâi pot nu numai să nu coincidă, dar să fie chiar uneori opuse.
