declarat mic proprietar, de-abia împroprietărit, n-ar fi consimțit cu nici un preț să se prefacă în salariat; el avea aspirațiile lui proprii, puternice să devină mic proprietar, independent și de sine stătător. Și tocmai de aceea n-ar fi consimțit, mai ales la început, nu numai să devină salariat, dar nici mic fermier.
Însă ceea ce mai ales era hotărâtor pentru întoarcerea la vechea iobăgie sub noile forme burgheze, la neoiobăgie deci, e faptul că această formă de producere și exploatare economico-socială convenea de minune și clasei proprietarilor mari, și arendașilor de atunci, și, mai mult, convenea clasei proprietarilor mari și marilor arendași ce s-au format în urmă, chiar pe baza acestei forme noi de producere și exploatare economico-socială, pe baza neoiobăgiei.
Dacă nu de la început, apoi în curând s-ar fi impus țăranului salariatul, capitalurile s-ar fi găsit de asemenea pentru cultura marilor proprietăți, după cum au fost găsite în urmă pentru luxul și risipa marilor proprietari prin fundarea Creditului funciar rural. De asemenea și aptitudinile necesare s-ar îi dezvoltat, iară cei recalcitranți și incapabili sau neadaptabili ar fi fost nevoiți să-și vândă moșiile altora mai apți să le conducă, după cum dealtfel și sub neoiobăgie clasa veche boierească a fost mai toată expropriată de noua clasă burghezo-neoiobăgistă. Principala cauză deci a reîntoarcerii la iobăgie sub o altă formă nouă, la neoiobăgie, erau interesele marilor proprietari și arendași de atunci și, din urmă, pentru că neoiobăgia, ca sistem de exploatare a muncii, cum vom vedea clar mai departe, reprezintă niște avantaje extraordinare pentru clasa exploatatoare, niște avantaje pe care
