la masă, preotul da blagoslovenia mesii și începeau a mânca. Lumânările de la cununie le înfingeau într-o pâine mare, pusă pe o doniță cu apă; pe masă era o tavă curată, unde punea fiecare invitat daruri și chiar bani pentru mireasă. Ginerele primea de la naș un cal de ginere, cu tot tacâmul de călărit și o legătură cu albituri, numită turcește bohcealâc (primenele). Mireasa primea de la naș un inel frumos și de la nașa cercei, broșa sau paftale. Călțunăresele serveau până a doua zi, când se dădea rachiul și se juca hora miresei; apoi, călțunăresele mergeau, cu rachiu și cu lăutarii după dânsele, la naș și la nașă, ca să le ducă vestea cea bună că mireasa a ieșit curată.
Să povestesc ceva și despre invaziile în Capitală ale austriacilor și rușilor. La 1769-80 au venit rușii, sub mareșalul Repnin, formând tabăra la Cotroceni. La 1777, în zilele lui Mavrogheni, fiind război cu turcii, au venit nemții cu coadă în București, sub comanda mareșalului lor, principele de Coburg; el a tras la Episcopia Râmnicului, astăzi Grădina Ateneului, pe Podul Mogoșoaiei (Calea Victoriei), iar tabăra oștirilor a fost în capul Podului Beilic, locul unde este astăzi Cimitirul Bellu, cimitirul oștirii noastre și al catolicilor, și se întindea pe câmpie aproape de Văcărești; mai pe urmă, o parte din oștire a fost trimisă la înconjurarea Giurgiului. De la Văcărești, din tabără, erau pichete, la distanță de un sfert de poștă unul de altul, până în Giurgiu; la fiecare pichet era câte un căprar, cu 6 husari, având ridicate câte un maiag înalt, în vârf cu un top mare, muiat în păcură, de care atârna un ștreang gros, făcut din paie, muiat asemenea în păcură. Aceste maiage erau telegrafie militară; la caz de trebuință, li se dădea foc din pichet în pichet și astfel ajungea până la București vestea de biruință sau anunțarea de retragere.
Bătând turcii pe nemți la Giurgiu, aceștia au chemat pe muscalii de la Prut în ajutor; muscalii au sosit, sub comanda contelui Repnin, în trei zile, au bătut pe turci și le-au luat Giurgiu, încheindu-se pacea, s-a întors oștirea austriacă împreună cu oștirea rusească. Purtarea ostașilor cu locuitorii a fost foarte corectă.
Armata rusească, cât a stat aici, a dispus de s-au tăiat niște monede de aramă cu marca Moldovii și a Țării Românești; pe partea opusă, monedele aveau inscripția: dve para, tri copeica (două parale, trei copeici).
Asta s-a făcut pentru înlesnirea ostașilor ruși, nedeprinși cu paralele mărunte turcești ce circulau atunci la noi, le pierdeau mereu din buzunar.
