la vizir, și s-a dat catolicilor și berat împărătesc, adică hrisov. De atunci s-a numit Bărăție, însă n-avea episcopat, ci numai un paroh și era pusă sub episcopatul catolic din Nicopole.
Să vă spun ceva și de chipul cum se făceau cununiile în biserică și mesele pe acasă, la nunțile românești, ce erau și cum se numeau cofeturile și bucatele ce se serveau.
În timpul cununiei în sfânta biserică, se azvârleau de pe anvonul diaconului, unde se zice Evanghelia, cofeturi amestecate cu parale mărunte, năut prăjit, cu stafide roșii. Cofeturile ce se vindeau pe acea vreme, de către cofetari, erau: migdale prăjite în zahăr roșu, diavolinuri (șuvițe de coajă de lămâie, prăjite în zahăr alb; li se dăduse acest nume fiindcă usturau gura când le mâneai, dar nu puteai să nu le mănânci, căci îți parfumau toată gura a lămâie și, vrei nu vrei, de cochetărie, le mâneai); acadele cu apă de trandafir sau cu vanilie, anasoane mărunte (semințe de anason prăjite în zahăr); rahaturile și corăbielele erau turcești; pișcoturi cu ouă, pastă de halviță albă cu migdale și lămâie. Dulcețurile erau: peltea de lămâi, peltea de gutui, dulceață cu nuci, dulceață de trandafiri, dulceață de zmeură și de vișine.
După grămădirea mai multor greci și grece din Fanar, s-au înmulțit și diferite feluri de dulceață, până ce se făcea dulceață de floare de plută de pe bălți, de rădăcină de cicoară, de micșunele, de cireșe amare și de mure. Insă primitivele cofeturi, care se obicinuiau de săteni până la jumătatea secolului nostru, erau: stafide negre, năut prăjit, roșcove, smochine în păpușe și boabe de porumb prăjite cu sare (floricele).
Să venim la bucatele de masă. Zemurile primitive (ciorbele) erau: păpara (pâine prăjită, brânză frământată și zeamă de carne), iar săracii obișnuiau, în loc de zeamă, terci și urzici cu mămăligă, ciorbă de borș cu ștevie roșie. Orășenii mâncau ciorbele de tarhana, tăiței, fidea, orez, griș, linte cu căpățâni de usturoi, fasole, perișoare, muchi de burtă și ciorbă de căpățână de miel, cu borș sau cu oțet bătut cu ouă. Peștele era obștesc, mai cu seamă că se mânca în ciorbă: crapul și plevușca (un fel de pește foarte mărunțel), somnotei și vârlan. Bucatele erau: ciulama de pasăre, iahnie de bou, ciuperci, prune și pere, un fel de bucate numite caploma, precum și mămăliga pripită, cu unt; ciorbă de iepure cu vin, zisă „țigănească"; și ouă coapte; pește iahnie, pește rasol cu oțet și pește saramură. Fripturile, în general, erau: de mușchi de vacă, de pasăre, de râmător și de crap despicat și întins pe un proțap la dogoarea focului; asemenea
