Tradițiile ce se zic de Bucur ciobanul, că el a fondat o bisericuță a Sf. Tănase de la Radu Vodă și că după numele său s-a numit orașul, sunt cu totul neexacte, fiindcă toate observațiunile ce am mai putut face în urma publicării tabloului meu cu acea bisericuță, ce este situată lângă mănăstirea Radu Vodă, arată că este în adevăr făcută de Alexandru Vodă la anul 1568, fiul lui Mircea Vodă zis Ciobanu, pe locul cimitirului, lângă mănăstirea clădită de el între baltă și Dâmbovița, în marginea Bucureștilor.
Nu ea este prima biserică, căci prima biserică, după cum voi arăta mai la vale, este biserica mahalalei Dobroteasa, clădită de către vechea familie a Năstureilor-Herești, pe moșia a unui Bugă, numită și palanga (tabăra) lui Mircea Vodă II.
Acest Năsturel a găsit de cuviință de a ridica biserica pe antica vatră a orașului roman numit Pinum, căci adese s-au găsit și se găsesc și acum în suburbia Dobrotesei, la diferite săpături, monede vechi romane și bizantine. Proprietarul Bugă era tata lui Drăghici și moșul lui Pană, de la care se trage neamul cari primiră numele de Filipești, după fiul lui Udriște Bugă, ce se numea Filip.
Această familie a existat încă în secolul al XIV<-lea> (a se vedea vol. II, pag. 567, Istoria grecească a lui Fotino). Așadar, s-ar putea presupune că și numirea orașului București a fost în secolul al XIV-lea, după numele lui Bugă, numindu-se București, fiind început pe moșia sa.
Documentele care ne încredințează într-aceasta sunt cele următoare ce am putut descoperi:
