I. Piatra sculptată cu efigia Filipeștilor, înfiptă asupra porții cetății Făgărașului, în Transilvania, căci neamul se trage din descălicătoarea lui Radu Negru, fiind și comiți ai Sfântului Imperiu Roman, cum și proprietari ai munților Arifului, în vecinătatea cetății Făgărașului, tot asemenea documentează și inscripția în piatră de deasupra porții Filipeștilor din urbea Bucov, fosta moșie a Filipeștilor și reședință a fostului județ Săcuieni.
II. Că familia aceasta își are cimitirul până în ziua de astăzi în mănăstirea zisă a lui Radu Vodă, fondată mai întâi de Alexandru Vodă, fratele lui Petru Vodă Șchiopul și tata lui Mihnea Vodă Turcitul.
Mai târziu, stând fără serviciu divin 30 de ani, fu prefăcută de Radu Vodă, fiul lui Mihnea, și de la care își conservă astăzi numirea, păstrând numele lui Radu Vodă. Bisericuța lui Sf. Tănase, ce astăzi se zice a lui Bucur, Alexandru Vodă, fratele lui Petru Vodă și fiu al lui Mircea Ciobanul, la anul 1568, a hotărât bisericuța lui Sf. Tănase ca cimitir al călugărilor ivireni din monăstirea Sfintei Treimi, restaurată de acest domn, pentru că curtea mănăstirei strâmtă fiind, nu aveau loc de îngropăciune; apoi pe lângă frumusețea ei, după cum o descrie patriarhul Antiohiei, Macarie (vezi „Revista Română", 1861, pag. 341), care veni în zilele lui Constantin Brâncoveanu, nu putea fi ea ocolită și cu mulțimea mormintelor, după cum se dovedește și din grămădirea osemintelor din acea criptă de zid ce se vede la spatele ace<lei> bisericuțe, care este pusă sub patronagiul Sf. Atanasie.
Iar unul din magnații cei mari ai românilor, ce se numi Năsturel (nu știu dacă nu va fi contele Henrih sau Here Năsturel, după al căruia nume este și moșia Herăști, în drumul de la București spre Oltenița), căutând loc de a face și o biserică, a găsit cea mai frumoasă poziție pe dealul stâng al Dâmboviței, unde era vechiul Pinum, având în vale vederea bălții celei mari a Broștenilor, cu pădurea ce ocolea acele două mari dealuri, pe care este astăzi monastirea Radului Vodă și Sfântul Atanasie, și cu care puteau a comunica cei din București numai prin podiști plutitoare și stătătoare. Și acolo, pe acel loc, se numea Lupești, căci chiar bătrânii spun că le povesteau părinții lor că întorceau vitele din acea pădure și baltă până nu însera, că le strica lupii. Acolo aveau și morile lor, pe apa Gârlița, ce se despărțea de Dâmbovița, trecea prin Tabaci și Cărămidari. Pe acel deal al părței stângi a Dâmboviței zidi Năsturel, după cum arătai, sfânta biserică cu patronagiul Bunei Vestiri, pe moșia lui Bugă, care începuse a se popula cu boierimea ce se strămuta din Târgoviște. Această biserică este până astăzi și exersează cultul divin, numindu-se biserica suburbiei
