noastră soră ? Care să fie cauza acestui păcat ? Eu nu pot să înțeleg alta, scumpii mei cititori, decât numai un lucru. Nu poate fi alt nimic cauza decât înstrăinarea pe mai mult timp a tinerilor, descendinții acestor buni părinți ai țării, în părțile Occidentului. Moravurile lor cele bune, educația cea filantropică, primită în casa părinților lor, o schimbă cu moravurile cele vitrege națiunii noastre și cu obiceiurile cele vițioase ale Occidentului, cari se încheie:
„Fiecare trăiască cu ce poate și cunvpoate, și D-zeu cu ei."
Sau:
„Fiecare pentru el, și D-zeu pentru toți."
Acest moto eu socotesc că nu e destul pentru un adevărat creștin și cu creștere de creștin; omul bogat trebuie să ajute pe sărac, să întâmpine pe bolnav, să găzduiască pe străin și să mângâie pe nenorocit, așa cum au făcut și părinții noștri.
Fiindcă vorbii de viețile patriarhale ale boierilor țărilor noastre, apoi aci este locul ca să arăt și vreo câteva familii boierești ce se deosebeau mult în faceri de bine și în milostenii, aceste milostenii se făceau de ambele sexe. Casa familiei Filipeștilor, până în zilele noastre, a fost casa proverbială a patriarhului Avram, atât Constantin Filipescu, părintele lui Iordache baș-boier, cunoscut de toți, cât și soția sa, Băneasa, dădeau bucătura lor săracilor și-și dezbrăcau hainele lor de sărbători, ca să îmbrace pe săraci și săracele de prin mahalale.
Logofătul cel mare, Grigorie Grădișteanu, părintele actualului președinte al Curții de Conturi, ajuta și mângâia pe cei nedreptățiți, mijlocea la domn pentru slujbe celor persecutați și chema pe toți scăpătații boieri la masa sa.
Cucoana Luxandra, a banului Barbu Văcărescu, îmbrăca familii întregi scăpătate, boteza și cununa pe mulți din coprinsul mahalalei unde ședea, înzestrând și ajutând pe toate fetele orfane și scăpătate; tot această mare cucoană a botezat și pe răposatul Calinic, fostul stareț al Cernichii, în vreme de 40 de ani, și mort ca episcop al Râmnicului Vâlcei, pe scaunul episcopal.
Răposata cucoana Marghioala Rosetti miluia toată lumea, proteja pe toți asupriții, iar casa ei devenise un izvor de binefacere pentru fetele scăpătate; le aduna hrănindu-le din averea ei și punându-le să lucreze la covoare bogate pentru sfintele biserici și la haine pentru săraci, de Paște și de Crăciun, astfel că saloanele ei semănau ca niște ateliere de fab
