când s-au săpat temeliile binalelor ce s-au edificat pe acel tărâm, și pe care le-am dăruit amicului meu Costică Cornescu; țiu și un cuțit (iatagan turcesc), încrustat cu slove multe de aur; acesta a fost iarăși găsit de răposatul meu părinte într-o pivniță veche de ale fostului palat domnesc.
Acum să venim la descrierea citadelei, cum am putut culege și eu din bătrâni. Luând de bază colțul Hanului Roșu, în răspântiile Podului Caliții, adică pe marginea dreaptă a uliții Șelarilor, acolo era drept o poartă împotriva trecătoarei podului Dâmboviții. Această poartă, până în ziua de astăzi, o numesc bătrânii în trei feluri: 1. poarta de sus; 2. poarta mică, și-al 3. poarta de fier, ca la colțurile fortăreței. De acolo continuă zidul cetății, gros, făcut de bolovani mari de piatră de Prahova, cărămidă și ciment, până la poarta mare sau cea centrală (pe sub această poartă intra nenorocitul vornic Stănilă, care veni cu mai mulți boieri, episcopi și mai mulți din cler, chemați de Mircea II Ciobanul, fiul lui Mihnea cel Rău, cu viclenie la Curtea Domnească, iară el năpusti pe beșlii turci de îi măcelări pe toți, la anul 1557, 3 martie, în a III-a sa domnie, și care, după moartea lui, s-a îngropat chiar în acea biserică din Curtea Domnească, unde este astăzi chiar poarta bisericei), împotriva trecătoarei podului Dâmboviții din vadul sacagiilor (acesta este al doilea vad al cărătorilor de apă, căci cel dintâi este cel de la Podul Beilicului). De acolo iarăși începe zidul până în colțul Pieței celei Mici, împotriva podului Dâmboviții, ce duce astăzi la piața precupeților, iară atunci intra în livedea gospod, acolo era ceairu cailor, păzitorilor citadelei și mai târziu ai Casei Domnești. Această livede era pe tărâmul pe care este astăzi Doamna Bălașa, Spitalul Brâncovenesc, Piața Bibescu și hala de măcelării, prund al Dâmboviței, care numire se păstrează până astăzi la biserica Sf. Nicolae ce-i zice din Prund, de la spatele stabilimentului Doamnei Bălașii. În acel colț al cetății era ardicat și un turnuleț pentru apărarea zisei trecători spre livede, cum și a Căii lui Șerban Vodă, ce ducea la Oltenița. De aci pornea zidul, formând careul, și se urca pe partea stângă a Căii Târgului de Afară, pe lângă scurgerea râului ce curgea din Târgul Cucului, pe la moara din răspântiile astăzi ale Bărăției. În această fațadă a zidului era poarta de jos, împotrivă de calea ce ducea în orașul București, astăzi ulița Rahtivanului, și de la menționata răspântie forma zidul colț și continua spre Târgul Cucului, peste drum de locul astăzi al Bărățiii, iarăși pe lângă marginea acelui râu ce curgea chiar pe strada astăzi a Brașovenilor. De aci iarăși forma colțul și continua pe partea stângă a Vechilor Cavafi, astăzi strada
