Filipescu a dat masă mare lui Constantin Vodă Ipsilant, unde au petrecut până seara, dându-i și o frumoasă artificie. Tradiția zice că pe acele dealuri erau păduri foarte mari și că acolo ascunzându-se Șerban Vodă Cantacuzino de năvălirea tătarilor și făgăduind înființarea unei monastiri, a și fon dat-o pe acel tărâm. Pe același deal a fost tabăra rușilor la întâia invaziune în vremea Ecaterinii. De acolo, în ocol, începe Dealul Spirii, numire primită după patronagiul Sf. Spiridon ce este pe acel deal. Acolo se făceau petrecerile orășenilor, în sărbătorile Paștelor, cu dulapuri și hori. Pe acel deal a făcut Ipsilanti Palatul Domnesc la 1774, care a ars în vremea lui Caragea, în care palat au tăiat turcii pe domnul Hangerliu, la 1799, aruncându-i trupul gol pe fereastră în curte. Apoi, de acolo continuă dealul spre ceșmeaua lui Dositei mitropolitul și, mai înainte, pe la frumoasa grădină a lui Bellu, până iarăși la Văcărești, unde e biserica zidită de N. Mavrocordat, la 1726, de unde am început descrierea ocolului București.
Este locul să arăt și vreo câteva monastiri ce în urmă s-au ridicat, împrejurul orașului București, de fericiții domni, și care a fost și îndemnul cel mai mare ca să se întinză orașul atât de mult din veac în veac, căci populația se coloniza totdeauna împrejurul lor. Astfel sunt: monastirea fondată de familia Crețuleștilor, la 1722, în Calea Mogoșoaiei, la streaja de la Puțul cu Zale; monastirea Sărindarului sau Carantanului, fondată de familia Cocorăștilor mai întâi, apoi, la anul 1635, înfrumusețată de Matei Vodă Basarab; Biserica Doamnei lui Șerban Vodă Cantacuzino; monastirea Zlătari, fondată de niște aurari sau argintați foarte avuți (zolotari); monastirea Sf. Ioan cel Vechi, în care a liturghisit și Macarie, patriarhul Ierusalimului, în vremea lui Constantin Vodă Brâncoveanu; monastirea zisă a Colței, cu școală și spital, fondată de spătarul Mihai Cantacuzino, la 1715, și al cărui turn de clopotniță l-au făcut meșterii din armata suediană ai lui Carol al XII-lea. Se zice că avea și ceasornic, și că peste învelitoarea ei erau alte patru turnulețe mici, și că la intrarea pe poarta monastirei erau zugrăviți și doi soldați armați și îmbrăcați în uniforma cea suediană, ca și când ar fi fost puși să păzească de santinelă. Deși spătarul Cantacuzino a clădit spitalul, turnul și biserica cu hramul Trei Ierarhi, totuși, fiindcă acel spațios tărâm a fost cumpărat de la vornicul Colceac, orășenii, până astăzi, îi păstrează numirea de Colțea. Vin apoi: mănăstirea Sf.
