că orice rele îi vor veni sunt de la Dumnezeu și de aceea el le-a primit cu răbdare și speranță.
Ca să poată vedea domnii cititori și îmbrăcămintea veche a locuitorilor, păstrez în galeria mea de tablouri mai multe modele de costume vechi ale orășenilor noștri de ambe sexe, ale clerului și ale oștirei, și, trăind, promit compatrioților mei că le voi publica după puterile și mijloacele mele, precum am lucrat cu destulă trudă și vechea topografie a situațiunei Capitalei, în anii trecuți, după cele mai adevărate documente ce le posed.
Cunoștințele mele, ce le-am arătat despre orașul București, sunt culese nu numai din diferiți istorici, manuscrise vechi și tradiții, dar chiar din adevăratele calcule făcute de mai mulți savanți români cari s-au ocupat cu astfel de cercetări.
Urbea București este situată pe ambele mărgini ale râului Dâmbovița; spre răsărit se întind câmpii și bălți, iar spre apus e ocolită de frumoase dealuri cu grădini; spre miază-noapte se întind dealuri cu vii, iar spre miază-zi sunt întinse câmpii. El era locuit de români, italieni, greci, turci, armeni, ovrei, unguri, bulgari, sârbi, ruși, poloni, nemți și țigani. Pavilioanele puterilor europene erau: rusești, austriace, engleze, franceze, poloneze.
Numirea stradelor și a mahalalelor se dădea după numele boierilor, al cucoanelor lor, al fundatorilor diferitelor biserici și ale meseriașilor. Căile centrale erau: Podul Mogoșoaiei, Podul Târgului de Afară, Podul Caliții, Podul Beilicului, Ulița Herăstrăului, Ulița Batiștii, Ulița Târgoviștei, Ulița Văcărești, Ulița Colții, Podul de Pământ, Ulița Mihai Vodă și Ulița Izvor.
Pe o colină înaltă este Catedrala țării, zisă Mitropolie, unde își are reședința capul Bisericii Ortodoxe Române. Biserică toarte frumoasă, cu patronajul sfinților Constantin și Elena, e rondată de Constantin Brâncoveanu domn, la jumătatea secolului al XVII-lea. Acolo se păstrează și sfintele moaște, în întreg, ale făcătorului de minuni și patronului Capitalei, cuviosul Dimitrie Basarabov, pe care îl roagă poporul în ajutor la secetă și la epidemii.
Mitropolitul are vicarul său, iar arhiereii ce locuiesc în Capitală se invită întotdeauna de către creștini la solemnitățile bisericești: cununii, botezuri și înmormântări; ei merg și pe afară, în districte, după invitația ce li se face și după voia ce se cere de la mitropolit sau vicar. La Catedrală funcționează
