Herestreu, Mandritu, Podul Târgului de Afară, Iancu, Vergu, Dudești, Văcărești, Piscu, Podul Beilic, Podul Caliții, Spirea, Podul de Pământ, Târgoviștea și Podul Mogoșoaia.
Iluminatul Capitalei se făcea cu lumânări de seu în felinare, iar boierii cei mari umblau noaptea cu masalaua, compusă din zdrențe muiate în păcură și puse în grătare de fier, purtate în spinare de țigani masalagii, robii lor, și aceasta din cauza stradelor cele podite cu bârne.
Râul Dâmbovița, ce adapă Capitala București, se începe din județul Muscel, de sub muntele numit Piatra Craiului, trece prin județul Dâmbovița, nu departe de vechea capitală a României, Târgoviște, și ca să nu treacă toată prin București, au despărțit-o prin stăvilare la distanța de două poștii de Capitală, unde se numește la Șanțuri, căci s-au făcut acolo șanțuri adânci care-i duc undele în râul Ciorogârla. Totuși, uneori, primăvara, ea inunda și în Capitală, din cauza venirei apelor mari, umflate din cauza merilor din vale. Guvernul a fost totdeauna pregătit pentru astfel de eveniment: erau organizate societăți de scăpare și se adunau din vreme provizii, chiar oștirea sărea la caz de nevoie; adesea a dat cuvenitul ajutor locuitorilor ce au fost bântuiți în partea dreaptă a râului, căci cea stângă este ferită de inundare fiind locul mai înalt.
Târgul Moșilor se face o dată pe an, în luna mai, în marginea Capitalei; el întreține amintirea, foarte antică, a moșilor Capitalei.
O dată cu ivirea florilor și înverzirea pomilor, se adunau din toată țara locuitorii, își schimbau și își vindeau manufacturele lor și productele lor, precum: donițe, oale, instrumente de lemnărie, rogojini, haine și orice alte manufacturi brute ce produce muncitorul muntelui, al pădurilor și al bălților; se făceau logodne, se înrudeau cei din câmp cu cei din munte; în fine, ținea târgul Moșilor o săptămână, începând de luni. Joi se înveseleau, jucau în prezența domnitorului și a căpeteniilor țării. Lăutarii (muzica românească) executau cele mai plăcute armonii naționale, ce înveseleau pe orășenii români; muzicele cântau pentru europenii străini; cimpoiul pentru bulgari și sârbi, iar cavalul și fluierul pentru săteni, locuitorii muntelui și ai câmpiilor.
După aceasta urmează, în ziua sâmbetei, pomenirea morților: moși, părinți și alte rude. După rugăciunile divine, se împart, ca pomană, oale cu vin, străchini cu mâncări, lumânări, donițe cu vin și cu buchete de flori, bani la toți săracii ce se adunau la pomenire, obicei român foarte nobil că, după ce se înveselește cineva, își aduce aminte de părinții și de rudele lor care nu mai sunt cu dânșii.
Pentru mai mare abundență de apă, prin diferite suburbii sunt vânzători de
