a propagat Christos; știu a sătura pe săraci și a îmbrăca pe cel gol, căci așa le-a dictat Mântuitorul omenirei.
Românii, astăzi, se bucură de libertatea câștigată de ei înșiși, cu sângele lor. Românii sunt recunoscători glorioasei Rusii, care, prin sacrul ei sânge, i-a protegiat un secol întreg, ca adevărați coreligionari, și le-a întors neatârnarea, le-a asigurat munca tihnită a brațelor, organizarea administrații lor și formarea oștirei, străjuitoarea hotarelor. Rusia este amica cea mai sinceră a românilor, care vor venera în eternitate sângele ei vărsat pe câmpurile noastre.
Românii se mândresc astăzi cu preaiubitul lor rege, îl iubesc și îl venerează pentru faptele lui cele nobile, ca și pe regina Elisaveta, cum și pe moștenitorul tronului.
Sfânta lor Biserică se deschide de două ori pe zi și cheamă pe creștini, prin semnul de toacă și prin tragere de clopote, începându-se sacrul oficiu de la 7 ore de dimineață și ținând până la 10, iar după-prânz, de la 3 până la 4 ore.
Clerul în România, ca și în Capitală, se împarte în două clase, preoții orașelor, care sunt căsătoriți, din ceștia sunt și parohi ai bisericilor și servesc cu leafă la bisericile lor, având superiori pe protoierei (protopopii); sunt apoi călugări și călugărițe, monahi și închinați la diferite monăstiri de prin țară. Arhiereii și arhimandriții țin de ordinul monahilor. Preoții de oraș se numesc mireni și primesc gradul lor după reputație. Iar arhiereii primeau titluri de la patriarhul din Constantinopol, până la deschiderea Sinodului românesc.
Despre comersanți și comerț. În piața Capitalei se aflau mai mulți bancheri onorabili, atât din străini, cât și din pământeni, ca: Hagi Moscu, Pondichi, Temelie, Polizache, Sachelarie, Spiru Gazoti, Pencovici, Algiu, Cociu, Băltărețu, Hilel, Vlasto, Jipaliotu, Privilegio, Andrei Papazoglu — părintele meu —, baronul Meitani, Halfon și Hagi Ianuș; dintre zarafi: Nedelcovici, S. Coen, Stoianovici, Hagi Tudorache și Hagi Pândele; apoi: marchitani, brașoveni, lipscani, ciaprazari, căldărari, lumânărari, cavafi, cojocari groși și subțiri, plăpumari, cizmari, pantofari, fierari, căciulari, abagii, dogari, ișlicari, cum și alți speculanți români. Onoarea acestor comersanți români a fost constatată adesea în toate piețele Europei.
Toate mărfurile de manufactură europeană și orientală se aflau cu abundență în piețele Capitalei, mașinării și orice
