le să spuie adevărul, căci de nu, va ordona să se bombardeze monastirea. Din norocire, între acei duhovnici se afla unul care știa bine limba turcească, căci fusese multă vreme la S-ta Agora, anume preacuviosul Pimen, care, cu un deosebit curaj, declară pașei, în frica lui Dumnezeu și pe răspundere cu viața- lor, că nu numai că nu se află în acea monăstire nici picior de grec, dar raiaua împărătească venită din București, ca să-și adăpostească familiile acolo, le-a mâncat toată provizia de bucate ce o aveau. Au rugat pe pașa ca, împreună cu dânșii, să treacă însuși, cu câțiva voinici de ai lui, nu mai mulți, ca să nu se sperie bejenarii, și să se încredințeze de adevăr.
Atunci, pașa alese vreo 10 căpetenii de ale lui, armați bine, se coborî la podul umblător de peste balta monăstirei și sosi dincoace; au fost întâmpinați la debarcadera monăstirei de către stariț cu diaconii lui, îmbrăcați în odăjdii, și de mai mulți neguțători din cei refugiați, cari începură, a povesti despre groaza ce le inspiraseră zavergii arvați mercenari, cari i-au făcut să-și părăsească casele și prăvăliile din București și să vi<nă> la acest azil creștinesc, unde mor de foame, fiind lipsă cu desăvârșire de pâine.
Pașa, cu ai săi, fu condus acasă la stariț, unde fu primit, în sunetul clopotelor, de către Calinic, cu cele mai mari onoruri, cu dulcețuri și cafele; totdeodată, fu rugat ca, împreună cu dânsul, să viziteze tabăra nenorocitelor familii refugiate, care erau grămădite în curtea monăstirei. După aceasta, întorcându-se pașa cu ai săi la vadul de la baltă, a trecut balta îndărăt, însoțit fiind de stareț, de călugării fruntași și de mai mulți negustori, în sunetul clopotelor monăstirei, ca la sosire. S-au suit toți iar în deal, unde era coloana cu tunurile, și, la despărțire, promise pașa călugărilor și neguțătorilor că le va veni în ajutor. Cu adevărat, întorcându-se la Pantelimon, a raportat lui Chehaia bei cele petrecute, iar acesta i-a ordonat ca, pe dată, să trimită în primirea starețului 20 de care de pesmeți din provizia armatei și să se împartă călugărilor și bejenarilor. Totdeodată, s-a poruncit prinderea mincinosului denunțător și trimiterea lui, la București, legat.
Iată încă o întâmplare miraculoasă peste care a dat acel înțelept pașă de la Pantelimon. El avea ca seiz (rândaș), care îngrijea de calul lui, pe un bulgar. După trecere de două zile, se pregăti pașa să meargă, cu oamenii lui și cu două tunuri, ca să viziteze și monăstirea de călugărițe Pasărea, care se află în apropiere de Pantelimon, ca să se convingă
