din clopotniță trăgeau, cu focurile ce mai aveau, în grămadă; asta ținu până se înseră. Atunci, turcii aduseră două tunuri, pe care le așezară în Calea Văcărești, unde este acum cafeneaua ovreiască, și începură a trage cu ghiulele asupra bisericii Olteni, pe direcția stradelei numită azi strada Zaverei. Nenorociții arnăuți văzând că biserica începuse a arde, deschiseră ușile, ieșiră cu săbiile și iataganele în mâini și unii se repeziră în mulțimea turcilor, iar alții fugiră și se ascunseră prin mahalalele învecinate. Aceasta a provocat pe Chehaia bei să ordone, a doua zi, teribilul măcel în tot orașul, astfel că prăvăliile, hanurile și toate casele locuitorilor fură închise și întărite. Pașa ordonă cavaleriei turcești, manafi și delii, să plece pe străzile Capitalei și oriunde vor întâlni grec să-i taie capul și să-l aducă la conacul său, unde, în capul scării de jos, era postat un casier turc ce dădea oricui aducea un cap de grec câte o monedă turcească de 5 lei, numită beșlic. Eu, autorul, copil de 10 ani, locuiam atunci cu părinții mei în Hanul „Zlătarilor", în rândul odăilor de sus, de lângă clopotniță, peste drum azi de „Hotel de France", erau, prin urmare, în vecinătatea caselor lui Bellu, și am văzut un manaf (călăreț turc) cu mânecile cămeșii legate la spate, țiind în mâna dreaptă, de păr, un cap, și în stânga, în care ținea frâul, având iataganul; fugea astfel, cu capul, spre conacul lui Chehaia bei, pentru ca predându-l casierului să-și primească beșlicul și să se întoarcă pe uliți spre a vâna alte capete. Acest măcel a ținut 4 ceasuri în Capitală. S-au dus atunci la pașă, în trăsurile lor, caimacamii țării, armașul Mihail Manu, Samurcaș și Băltărețul, amicul lui Chehaia bei, ca să-l roage să ordone a înceta măcelul, căci turcii începuseră a tăia, pe străzi, și din raiaua împărătească, precupeți și alți oameni români, ba încă tăiară și pe un biet căprar al Agenției Nemțești, pe care-l întâlniseră pe stradă și-l văzuseră în uniformă albă militară și cu tesacul de gât. Locotenentul consulului nemțesc, d. Fleischhackl, aflând asta, pe dată se duse la Chehaia bei și arătând faptul i-a zis:
— D-ta nu ești trimis aici ca să fii măcelar de oameni și, dacă nu vei ordona, la moment, să înceteze măcelul, atunci îți vom aduce din Brașov, numai în trei zile, 30 de mii de oștire.
La această amenințare, pașa se scuză, zicând că a fost o greșeală, a ordonat pe dată a înceta măcelul și a publica, prin turci trimiși pe străzi și pe răspântii (pristavi), că oricine va mai aduce un cap tăiat va pierde pe al său. Astfel, abia peste 4 ceasuri, a putut înceta măcelul și astfel și-a făcut gloria Gingir Efendi Chehaia bei, pașa Silistrei, care, în
