Cine din noi n’a fost îngrozit citind la pagina treia a ziarelor, la rubrica accidentelor, întîmplarea nenorocită provenită din-tr’un chibrit aprins, aruncat din nebăgare de seamă pe o perdea și care a comunicat focul unei clădiri întregi ?
Cine din noi nu s’a simțit înduioșat citind la aceiaș rubrică suferințele îngrozitoare ale unei june amorezată și abandonată care s’a sinucis, înghițind un miș-maș de apă cu vîrfuri de chibrituri ?
Spre liniștirea sufletelor romînești, se cuvine să destăinuim aci că toate acele chibrituri înflăcărate și ucigătoare nu au fost și nu pot fi produsul filantropicei noastre industrii naționale.
Nu, de o mie de ori nu ; acelea au fost chibrituri streine, chibrituri de contrabandă și tocmai pentru ca -să nu poată fi confundate cu cele naționale, R. M. S. a introdus in comerț chibritul care se înconvoae, resistă, se frînge, dar nu ia foc, nu vatămă.
întrebuințați chibritul romînesc, fără temere de incendiu, otrăvire sau alte accidente. Chibriturile naționale așezate într’o cutie închisă ermetic, ne mai destăinuiesc și un
