nu voi putea găsi exemplu mai tipic decît acel descoperit de către chiar ministru de interne. In comuna Radovan din județul Ilfov, una din localitățile cele mai apropiate de capitala regatului, s’a constat că cinci săteni care au fost înscriși la 1864 pe tabloul de împroprietăriți, plătesc de la acea dată pînă în present inposiiele către stat, fără să fi stăpînit vre-o dată vre-o palmă din acel pămînt!!
Așa dar a fost nevoe de aproape patru zeci de am pentru ca să se constate această colosală inichitate! O dată jaful administrativ constatat, cine știe cîți ani vor mai trece pînă cînd să sosească ordinul ministerial liberator ?
Sărmani săteni, ființe inculte, fără cunoștință de carte, ființe blînde — orî-ce s’ar zice,—suferind în tăcere toate relele cu nădejdea vecînică cum că ziua de mîine va fi mai bună, cine ar putea să istorisească mai bine decît voi toate peripețiile prin care a’ți trecut pînă cînd din întîm-plare să se constate această ne mai pomenită și ne controlată jupuială>.
Proști nu sunt dînșii; de sigur ap observat
