Ceaușilor nu s’a stins, a început să’l muncească dorul de a găsi pruncului un nume de botez, ceva mai subțire și în calitatea sa de dascăl la o școală primară, a petrecut nopți întregi, citind și recitind istoria Grecilor, Romanilor, alegînd astăzi un nume, schimbîndu-l a doua zi cu altul, pînă cînd i-a căzut cu tronc la inimă, Curius.
«Vezi tu, Eftimițo draga, zicea Spiridon în ceasurile cînd vorbea despre fala viitoare a neamului său — vezi tu, în lumea noastră, un nume de botez ales cu pricepere, face mai mult de cît toate bogățiile de cît toate hrisoavele unui neam boeresc.
Nenorocirea mea a fost că m’au botezat părinții Spiridon, ca pe cel din urmă băcan, de aceea am rămas un simplu dascăl de școală primară. Să fi poftit să mă cheme Alcibiade, Platon, Treboniu, Curius, și ai tunci să fi stat de vorbă cu mine, domni-care nu mă bagă în seamă... mai ales Curius, consul roman din anul 290 înainte de Hristos, care se hrănea cu rădăcini și a nimicit oastele lui Pyrrhus».
Ceasuri întregi, domnu Ceauș își urma disertațiunile, împănîndu-le cu citațiuni din
