Cartoforeasa
E văduvă; a trecut vîrsta de 40 ani și nu se știe dacă a fost vr’o dată frumoasă.
Pelea obrajilor ’i este tăbăcită, ochii sunt tăeați și umflați. Fumează ca un pașă țigări peste țigări; colțul buzei de sus din stînga ’i-a ajuns galben de fum, iar degetul arătător de la mîna dreaptă a prins fața coajei de curcan bine fript.
Se scoală la două-spre-zece și se culcă la două, trei, patru din noapte, după împrejurări. Are partidă de cărți la dînsa acasă sau la alte prietene, atît ziua cît și seara! Luni la cocoana Măndica, Marți la cocoana Frusinica, Mercuri la Despina, și așa mai ’nainte. De obicei, joacă maca, chemin de fer, maus, ferbei, poker.
La chemin de fer, îndată ce a bătut de trei ori și se repede vre-o vecină ca să ție un banc însemnat, cartoforeasa îi strigă
