umblă cu flanelă pe pîntece și cu o sumă de medicamente prezervative în buzunar.
N’a rămas doctor în București pe care să nu’l fi consultat pentru boalele sale, nici tratament pe care să nu’l fi urmat. Ba nu mânîncă de cît zarzavaturi, ba nu bea de cît lapte; a făcut idroterapie, omeopathie și a urmat cura doctorului Matheiu. Acum stă pe gînduri dacă n’ar face bine să meargă și la stabilimentul Kneipp.
Cînd moare cine-va, ipocondrul stă pe gînduri în casă și oftează, vorbind mereu despre sfîrșitul său apropiat.
— Rîdeți, rîdeți cît poftiți! Tot așa a murit și săracul Elefterie pe care l’a îngropat alaltă-eri, zice Năiță, dacă te încerci să’l ei în bătae de joc.
Cînd începe discuția despre viață și moarte, Năiță Tremurici emite suspinînd următoarea filosofică cugetare : S’au inventat în secolul nostru, o mie și o mie de lucruri! De ce naiba nu se inventează ceva ca să nu mai moară omul!
Semne particulare : Ipocondrul sfîrșește prin a-și îngropa el tot neamul.
