sale de acest nărav, răposatul C. A. Rosetti, a recurs odinioară la un mijloc foarte hazliu.
El poseda o bibliotecă bogată, din care pusese cu cea mai mare plăcere la dispoziția prietenilor cîte-va volume. Astăzi îi luase unul volumul întîiu din J. J. Rousseau, mîine luase altul volumul cutare din Voltaire, poimîine recursese un al treilea la alt volum din Thiers, astfel încît la un moment dat, s’a trezit omul cu toate operile complecte pe care le poseda, cu desăvîrșire desperecheate.
A reamintit C. A. Rosetti în diferite rînduri sus zișilor prieteni că tot nu’i au adus înapoi volumele luate împrumut, dar reamintirea a rămas zadarnică.
Atunci, istețul publicist, s’a hotărît și a publicat în «Romînul» următorul anunciu : «Rog cu insistență pe d-nii X. Y. Z. cărora le-am dat împrumut de acum trei am volumele 3, 4, 7 din operile lui J. J. Rousseau, volumele 5, 8, 9 din operile lui Thiers, volumele 7 și 4 din Voltaire — să bine voiască a trece pe la mine spre a’și lua și celelalte volume care mi-au mai rămas,
