cunoștințe, și sărută cu foc gurița din care es cuvinte așa armonioase.
Cu vîrsta, vine neapărat și progresul, ast-fel încît la 14 ani școlarul, dacă nu cunoaște bine numele tuturor capitalelor de județe din țară, posedă în schimb nomenclatura totală a părților trupului omenesc susceptibile de a fi puse în coada verbului înjurios.
Și așa, încet încet, ajunge romînul mai tîrziu, să nu poată vorbi despre un eveniment chiar fericit, fără să nu’și înceapă istorisirea prin cuvenita exclamație introducătoare... o aveți de sigur pe buze și Dv. în acest moment, ast-fel încît sunt nevoit să renunț la plăcerea de a o transcrie aci.
La teatru, pe stradă, la chefuri în localuri publice, răsună mereu de dimineață pînă seară pomelnicul întreg al crucilor, parastasurilor, evangheliilor, Dumnezeilor și adesea, în fața justiției, martorul invitat să spue numai adevărul, se crede ținut mai întîiu, să se înjure pe el singur de crucea mamei sale, spre a convinge pe magistrați că e incapabil să spue o minciună.
Precum un medicament luat în mod sistematic
