drăgăstoasă. Patru săptămîni, de la opt seara pînă la unu-spre-zece, a stat el cu mîna dreaptă în mîna miresei și doar din cînd în cînd, schimba dreapta cu stînga dacă îi amorțeau degetele, dar nimic mai mult.
Despre focul care-l ardea, nici vorbă. Ca să se liniștească, trecuse cuvîntul lui Alfred de Musset și recita, cînd una cînd alta din «Nopțile» sale sau pe toate în șir, dacă se înflăcăra peste mesură.
Asta nu mai era traiu de ginere, era canon.
Intr’o seară, se încercă Tonică să facă soacrei o alusiune delicată la situațiunea sa sufletească, istorisindu-i supliciul lui Tantale; însă soacra se uită lung la dînsul și-i răspunse înțepat:
«Eu n’am învățat mitologia». Văzînd că cu citațiunile clasice nu ajunge la nimic, ginerele începu încet-încet să se plîngă de o afurisită de durere la ochi, și zise: «Am obosit cu prea multă scriitură la cancelarie. Nu pot să mai sufer lumina seara și uite, mamă soacră, par’că simt numai săgeți, săgeți