cade — mi-a oferit să iau petiția cu mine, ca să meargă lucrurile mal repede.
M’am cam strîmbat eu cînd am văzut că mă întorc iar la d. prefect, dar am luat jalba și m’am dus la județ.
D. prefect a citit resoluția, s’a uitat lung la mine, mi-a pomenit ceva despre letur-ghia tatei, despre crucea mamei și a pus și d-lui resoluția : «Se recomandă în original d-lui sub-prefect spre a cerceta casul și a raporta de urgență».
Petiția mi-a dat-o tot mie.
Nu prea vream să o iau, văzînd că mă întorc de unde am plecat, dar d. prefect, d’impreună cu petiția mi-a dat (și un sictir, care m’a hotărit să nu fac nazuri.
Gîndindu-mă că porunca vine de la d. prefect, m’am întors și la d. sub-prefect, care pe lîngă crucea mamei, leturghia tatei, mi-a pomenit ceva și despre răscrucile mele și parastasul bunichii.
Apoi, pe urmă, d. sub-prefect a scris și d-sa pe petiție mai jos : «Se recomandă în original d-lui primar spre a cerceta casul în persoană și a raporta de urgență».
