o dimensiune de vre-o cinci-zeci centimetri, picioarele mușteriilor care stau pe scaune la ușa și în fața ferestrelor prăvăliilor, trec cu vre-o zece centimetri peste lățimea trotoarului și se odihnesc dincolo de rigole.
Unde nu sunt picioare de mușterii sunt bolovanii, pietrele cubice, bazalturile primăriei, iar trecătorul își caută drumul sub roatele trăsurilor și ale bicicletelor.
Așa cum ești, fii blagoslovit trotoar al Bucureștiului, căci ești demn de respectul și admirațiunea noastră. Ai știut să’ți păstrezi protipendada să nu lași o iotă din privilegiile tale și trecătorul se închină la tine ca la o icoană sfîntă, supunîndu-se tuturor pretențiunelor tale, respectînd toate poftele tale, fără să se răscoale — chiar atunci cînd îl calcă trăsurile sub roate — de teamă să nu’ți strice tabietul!
