simfonice, cu ce își vopsește părul Veta, cît datorează Lena la Albahary, cîtâ avere a lăsat Cazzavillan prin testamentul său, unde ’și va petrece earna prințesa noastră, — toate acestea întrerupte printr’un grabnic semn al crucei și prin exclamația: «Ah ma chere, stai să’ți spui și eu».
Dacă însă acest soiu de informațiuni nu presintă mare interes pentru D-ta, n’ai de cît să faci cîți-va pași înapoi, să te retragi spre partea bisericei, ocupată de bărbați, și acolo vei afla tot ce s’a petrecut la întrunirea de la Sturdza, ce a vorbit Regele cu Carp, cînd se retrag liberalii de la putere, ce se face cu Macedonia, unde este Parisianu și ce mai învîrtește împăratul Nicolae cu Japonia.
Obiceiul preoților noștri de a ceti și spune rugăciunele cu glasul domol, cred că nu’și are explicațiunea de cît în dorința lor de a nu turbura conversațiile interesante ale pravoslavnicilor crendincioși, profitînd ast-fel de ocasiune spre a afla și dînșii cîte un havadiș și de cât-va timp, pofta de vorbă, s’a deschis așa mare chiar la preoți, încît el se folosesc de ceremonia
