Pagină:Divanulŭ sau Gâlceava înțeleptului.pdf/35

Această pagină nu a fost verificată


б҃ Картѧ ꙟ҆нтѫ́ѧ

кꙋм пръпъде́скь шѝ фак ѡ҆а́сте, кꙋ́м ѡ҆́моаръ шѝ ꙗ҆́ртъ, кꙋ́м ѧ҆́ꙋ шѝ да́ꙋ, шѝ пръвѧ́ще пребогаци, прѐ ка́рїй є҆́ꙋ ꙟй ꙟ҆богъцъ́ск, къ̀ ни́че кꙋмь чева̀ ле лиѱѧ́ще, шѝ тѡ́ть че пофте́скь ли съ̀ а҆́флъ, а҆́ꙋ нꙋ̀ є҆́ꙋ ле да́ꙋ а҆́ꙋ нꙋ̀ дела ми́не ѧ҆́ꙋ а҆чѧстѧ;

З

лꙋма́сканъ рочи́ре на́ре феричи́ре.
Ꙟцълептꙋль

Да́ръ пънъ кѫ́ндь а҆че́сть бꙋ́н а҆л тъ́ꙋ, шѝ феричи́ть да́рь мощине́ск;

И

Нърочи́рѧ фъръ хота́рь.
Лꙋ́мѧ

Нꙋ̀ а҆́ꙋ хота́рь, ни́че съвѫршíть.

Ѳ

Бога́тꙋл лѹ́мїй съракь шѝ ѡ҆́рбь
Ꙟцелептꙋль

Кꙋноскꙋ́т ам, шѝ а҆девъра́т ѧ҆́сте къ̀ нꙋ̀ а҆́ꙋ хота́р. че кѫ́ндь ни́че съ гѫнде́скь, а҆тꙋ́нчѧ то́ате а҆чѧ́стѧ ле лиѱескь, шѝ де то́ате съголе́с, шѝ съ̀ съръческь, шѝ де́и вести́та, шѝ лъꙋда́та богъцїе, Ꙟ҆блъстъма́та, шѝ дефъима́та съръчїе тре́к, шѝ сфърши́тꙋль че́л че бꙋ́н шѝ дꙋ́лче съ фїе а҆ требꙋѝ, шѝ вѣ́съл сар къдѧ̀, ꙟ҆ ръ́ꙋ шѝ ꙟ҆ а҆ма́рь съ̀ ꙟ҆то́арче, шѝ кꙋ̀ неповести́тъ ꙟ҆триста́ре съ̀ ꙟ҆то́арче ꙟ҆ цъ́рна са̀. Ꙗръ сꙋ́флетꙋл ꙟ҆ гее́нна фъръ̀ ми́лъ съ̀ ꙟ҆вѣ́ч фъръ̀ де съвѫрши́т кинꙋѧще.

І

Пи́лдъ динь ве́киле истѡрїй, ѧ.
Лꙋ́мѧ

Би́не а҆́м ѕис є҆́ꙋ̆, къ̀ причѧ́перѧ ꙟ҆́ць лиѱѧ́ще, ꙗ҆́ръ ми́нтѧ тꙗꙋ лъса́т стреи́н да́рь нꙋ̀ а҆́й и҆сто́ріиле чети́т; ни́че а҆́й хро́ничеле черка́т ка съ̀ щїй, шѝ съ тѐ ꙟ҆ве́ц ꙟ҆кѫ́тъ де пꙋцинѫ̀, шѝ скꙋртъ врѣ́ме. а҆леѯа́ндрꙋ ꙟ҆пъра́т фїчо́рꙋл лꙋй фїлип, кътѫ лꙋме а҆́ꙋ сꙋппꙋс; кѫ́те църь

а҆́ꙋ


2 Cartea întâia


cum prăpădesc și fac oaste, cum omoară și iartă, cum iau și dau, și prăveaște prebogați, pre carii eu îi îmbogățăsc, că nice cum ceva le lipseaște, și tot ce poftesc li să află, au nu eu le dau au nu dela mine iau aceastea?

7

lumascană rocire n-are fericire.
Înțăleptul

Dară pănă când acest bun al tău, și fericit dar moștinesc;

8

Nărocirea fără hotar.
Lumea

Nu au hotar, nici săvârșit.

9

Bogatul lumii sărac și orb
Înțeleptul

Cunoscut am, și adevărat easte că nu au hotar. ce când nici să gândesc, atuncea toate aceastea le lipsesc, și de toate săgoles, și să sărăcesc, și dei vestita, și lăudata bogăție, Îmblăstămata, și defăimata sărăcie trec, și sfărșitul cel ce bun și dulce să fie a trebui, și veasăl sar cădea, în rău și în amar să întoarce, și cu nepovestită întristare să întoarce în țărna sa. Iară sufletul în gheena fără milă să înveaci fără de săvârșit chinuiaște.

10

Pildă din vechile istorii, ia.
Lumea

Bine am zis eu, că priceaperea îț lipseaște, iară mintea ti-a lăsat strein, dar nu ai istoriile citit? nici ai hronicele cercat ca să știi, și să te înveți încâtă de puținâ, și scurtă vreame. Alexandru împărat ficiorul lui Filip, câtă lume au suppus? câte țări

au