Pagină:Duiliu Zamfirescu - Îndreptări.djvu/12

Această pagină nu a fost verificată

— Te rog să fii mai serios. Ascultă:

„Atâta era de mare înrâurirea ideii grecești, încât împăratul merse în pelerinagiu la Acropolea Athenei. Parthenonul, opera de cincisprezece ori seculară a lui Ictinos și Callicrates, trebuia să străluciască atunci din candida splendoare a marmurelor sale, a sculpturilor neatinse încă din frize și metope, a triumfalei sărbători a Panatheneelor. Venețienii, Turcii și Englejii nu trecuseră încă pe acolo. Tinerețea eternă a templului Athenei, după vreme de cincisprezece veacuri, rămăsese tot așa de incântătoare ca la început. Singura schimbare ce se adusese monumentului era transformarea lui, xîncă din veacul al V-lea, în biserică creștină. Cultul fecioarei Maria urmase firesc cultului fecioarei Pallas. Îndoita sfințenie a locului atrăgea la sine pe Elini ca și pe barbarii apusului. In acest sanctuar etern al rasei grecești, se îngenuchiă împăratul victorios, Vasile II, armean de origină, elin prin limbă și prin inimă. In limba greacă răsunară cânturile bisericești. Cu giuvaerurile și vasele sacre hrăpite tezaurului din Ochrida fu înbogățit altarul Panaghiei, al acelei „Notre-Dame d’Athenes“, cum o numiră mai pe urmă cruciații apusului și baronii francezi ai Achaiei".

Ana rămase un moment încurcată. Bucata