mame-sii pornea raza caldă a gândurilor materne, surâsul vag și bine voitor al mângâerii. Intre cele două imagini iubite, el, realitatea și tinerețea, se simțea învăluit de puterea lor de umbre, ridicat de pe pământ și așezat între ele amândouă, și de acolo privind înapoi, spre el, omul cel adevărat. Atunci, fără un moment de îndoială, personalitatea lui i se înfățișă mânjită și degradată. Intre cei doi Comăneșteni, unul mort pentru iubirea de țară, celălalt refugiat par’că în nerealitate, se formă o atmosferă de idealitate binefăcătoare în care viața lui reală se purifică.
Se așeză pe un scaun, ca și cum s’ar fi coborât pe pământ, și urmă a se gândi. Trebuia să se sacrifice pentru Ana...
Dar problema, scoasă din generalități și redusă astfel la valoarea ei proprie, îi păru că nu stă în picioare față cu judecata sănătoasă. Să-și jertfească el libertatea pentru vanitatea nejustificată a unei femei!... Nu era logic.
Nu era. Dar adevărata frumusețe a sufletului Stă tocmai în împlinirea unor datorii ce mai întotdeauna par nelogice. Nu e logic să sufere el, ca să nu sufere ea; dar e foarte frumos.
Și atunci părft hotărât,—când deodată îi
