— Așa este, întări generalul.
— Cât despre cel de al treilea om politic al d-voastră, care este oarecum și al nostru, nu vă veți miră dacă vă voiu spune că el este cel mai frumos produs al renașterei vieței noastre românești.
— Ba eu mă mir, zise Ana cu evidenta intențiune de a-l sili să-l urmeze mai departe.
— Mai întâi, dăcă eu vorbesc astăzi românește ca d-voaitră, lui i-o datorez.
— Cum asta?
— Vă spun numai de cât. De la începutul veacului până astăzi, România nu a avut un bărbat care să reunească toate calitățile fundamentale ale rasei la un mai înalt grad: conservator în esența firei sale, cum este poporul individual; entuziast, cu o notă de liniște intensă in, căldura sufletului, așa cum e poporul colectiv: optimist vajnic, cum sunt toate firile sănătoase, prin cari natura noastră omenească își trece caracterele sale esențiale din valvulă în valvulă: bun și generos, din aplecare firească; cumpănit, rece și chiar crud, acolo unde convingerile sale puternice îl silesc să-și stăpânească pornirile optimiste; de cea mai încântătoare sinceritate în toate actele vieței, — acesta este omul cum l’am întrevăzut eu. Dacă la aceste calități fundamentale
