sale, la eșirea din primul minister, care însă, ori cât de mari' erau, nu-i ridicaseră nimic din seninătatea sufletească. Câtă energie! Ce putere inițială a trebuit să aibă, ca trecând prin atâtea greutăți, străbătând prin calomnii, intrigi și injurii, să ajungă totdea-una și peste tot la locul întâi!
Și astăzi, când, ajuns pe dealul liniștii, privește cu seninătate câtre valea în care noi ne mișcăm în libertate, — e bine ca imnul recunoștinței noastre să se urce către acela ce ne-a dat tot, precum în vechime panatheneele se urcau către Minerva.
— Ei bravo, părinte!
— Trebuie ca d-voastră să vă deprindeți, zise preotul mai departe, cu respectarea și iubirea oamenilor mari ai țărei, să părăsiți felul de scepticizm falș, pe care l-ați botezat zeflemea, sub care ascundeți și năbușiți atâtea simțiri naive și frumoase. D-voastră, doamnă, aveți instituțiuni culturale foarte interesante, aveți o literatură și mai interesantă: le cunoașteți?
— Care sunt acestea ?
— Sunt atâtea... Numai nu voiți să le cunoașteți: Academia, Teatrul național, Atheneul.
— Maimuțării! Lucruri luate de la alții cu toptanul, cari nu decurg din natura și rațiunea de-a fi a poporului.
