Pagină:Duiliu Zamfirescu - Îndreptări.djvu/51

Această pagină nu a fost verificată

că eu sunt fără multe cunoștințe în ramura aceasta, că nu ne este iertat să mergem la teatru. Dar ori cât sunt de mărginit, totuși înțeleg și eu lucrurile, și mi s’a părut că omul acela era un mare artist. Mai era apoi un altul, răposat și acela anume Iulian. Și tot așa îmi închipuesc că aveți astăzi alții. Și știu că sunt actori, și cântăreți români, pe la teatrurile străine, cari fac cinste neamului lor, — Ceeace ar dovedi, doamnă, că Românul are aptitudinile artistice și literare ale celorlalte popoare, dar că aceste aptitudini nu se pot desvoltă în țară la dânsul, din pricina indeferenței d-voatre, a celor din clasa înnaltă, cari desprețuiți tot ce esțe românesc.

— Despre literatură să nu mai vorbim, zise Ana,

— Ba tocmai, să vorhim de literatură, fiindcă pe aceea o cunosc.

— Când poftiți.

— Voiam să mai zic un cuvânt despre Atheneu. Aud că printre d-voastre mulți au batjocorit instituția asta pentru anume cuvinte. Eu nu pot să judec lucrurile în amănunte. Pot numai să vă spun că anul trucut am fost de față la un concert dat de acel minunat copil al țării noastre, care a încremenit pe străini: Enescu, Ei bine, doamnăconcerte am auzit multe, și la Roma, pe