șit amândoi să umblăm pe jos,—ceea ce mi-a făcut mult bine, fiindcă stătusem toată ziua închis în casă.
— Pentru ce-a venit Iorgu la d-ta ?
El se sculă, pierzându-și răbdarea:
— De unde știu eu ?.. Fiind-că așa a vrut.
Ea tăcu un moment, gândindu-se: apoi sună și zise feciorului să le dea dulceață.
— Iar ai fost la Prințesa Smaranda.
— Da, am fost.
— Atunci de cfe nu spui drept?
— Fiindcă nici nu mă gândeam că te poate interesa.
— Ce era? iar Liga?.. Sau literatură românească?..
— Și una și alta.
— Va să zică în calitatea d-tale de june român boier vrei să joci rolul de protector al literilor și fraților ghe ghincolo?.. Prințesa Smaranda înțelege grozav literatura românească, iar d-ta înțelegi pe Prințesa,—de unde, deci, înțelegi literatura... Dacă n’ar fi umoristic, ar fi de plâns.
Tânărul își luă chipiul și foarte politicos se închină înaintea ei:
— Astă seară nu se poate vorbi cu d-ta... Mă tem să nu te supăr mai mult și de aceea mă duc.
— Cum poftești.
