Troia era cetatea cea mai bogată și mai puternică din toată Asia: ea era zidită pe țărmul de apus al Asiei Mici, în vârful unui deal care străjuia valea Scamandrului. Zidurile îi fusese durate de zeii Neptun și Apolon.
Regele Troiei, Priam, avea cincizeci de fii; cel mai viteaz era Hector, cel mai frumos Paris. Câtva timp înainte de nașterea lui Paris, i se prooroci lui Priam că acest fiu are să fie pierzarea lui. El îl lepădă deci într’o pustietate, pe muntele Ida. Copilul însă, ocrotit de zei, scăpă cu viață și se făcu cioban.
Anii trecură. Paris fu adus din nou în casa părintească. Luă parte la nunta zeiței Tetis cu Peleu, nuntă, unde își atrase ura Iunonei, fiindcă dădu zeiței Venus mărul aruncat pe masă de Discordie și pe care erau scrise cuvintele: «celei mai frumoase».
Peste câțiva ani, Menelau, fiul lui Atreu, regele Spartei, chemă la cununia lui cu Elena, sora lui Castor și Polux, pe toți prinții de prin prejur. Paris se duse și el la Sparta. Folosindu-se însă de un moment, când regele lipsia din oraș, fugi în Troia cu Elena, luând împreună cu dânșii și comorile regelui.
Răpirea Elenei fu pricina războiului troian.
Fratele lui Menelau, Agamemnon, regele Micenei, cel mai puternic dintre toți domnitorii din Grecia, se hotărî s’aducă cu deasila înapoi pe Elena din Troia. Trimese deci după ajutoare pela ceilalți regi din Grecia. Iunona, dușmanca de moarte a lui Paris, alergă și ea din oraș în oraș și astfel, cu rugămințile lui Agamemnon, cu îndemnurile Iunonei, se strânse o flotă de aproape 1.200 de corăbii și-o oștire de peste 100.000 de războinici, veniți din toate unghiurile Greciei. Căpeteniile acestor războinici erau cei mai vestiți eroi ai Eladei: cei doi Atrizi, Agamemnon, «regele regilor» și Menelau, fratele său; prea înțeleptul Nestor, care trăise trei vacuri de om;
