Aiax, fiul lui Telamon, strașnic în lupte și care purta un scut din șapte piei de bou; Palamede, cel isteț, care se zice că născocise alfabetul și jocul de șah; Diomede, fiul lui Tideu; Machaon, care știa taina tămăduirei tuturor boalelor. Cei mai vestiți însă erau Ulise, regele Itacei, cel mai șiret și mai meșter la vorbă și Achile, regele Mirmidonilor, cel mai viteaz și mai sprinten dintre toți Grecii.
Oștirea se adună în portul Aulis din Beoția. Vânturile însă erau protivnice. Augurul Calchas declară că zeii se puneau împotrivă; pentru a-i îmbuna, Agamemnon trebui să-și jertfiască propria lui fiică, Ifigenia.
Grecii pogorâră însfârșit pe țărmul Asiei, traseră corăbiile pe mal și-și înconjurară tabăra c’un țarc. Troienii aveau însă ca aliați pe toate popoarele megieșe, iar în fruntea lor se afla viteazul Hector, unul din cei 50 de fii ai lui Priam. Impresurarea Troiei ținu zece ani. Cele două oștiri se războiau în câmpia din fața orașului. Zeii înșiși se împărțiseră în două tabere: Iupiter, Venus și cu Marte sprijiniau pe Troieni; Iunona și Minerva ajutau pe Greci.
Achile avea o roabă, pe frumoasa Brizeis, la care ținea foarte mult. Agamemnon i-o luă. Atunci Achile, desnădăjduit, se retrase în cortul lui și declară că el nu va mai lupta în oastea grecească. In lipsa lui, Troienii eșiră biruitori: Hector luă pe Greci la fugă, apoi, după un măcel crunt, răzbi în tabăra Grecilor și se pregătia să le dea foc corăbiilor. Niciun erou grec nu-i poate ține piept, iar cei mai viteji fură răniți în luptă. Patrocle, prietenul lui Achile, vine de roagă pe acest erou nebiruit să-și apere tovarășii. Achile refuză; se învoiește însă să împrumute lui Patrocle armele sale. Patrocle respinge pe Troieni și scapă tabăra de primejdie, însă e omorât de Hector. Atunci Achile, înfuriat, își pune armele lui divine, se aruncă asupra Troienilor, îi măcelărește și i pune pe fugă. Hector încearcă să-l opriască; Achile însă îl omoară, îi leagă leșul înapoia carului și-l târâie în jurul zidurilor Troiei.
In ajutorul Troienilor veni și regina Amazoanelor, Pentesilea, fiica zeului Marte, cu oștirea ei de femei, după aceea Memnon, fiul Aurorei, cu războinicii lui negri aduși din Etiopia. Achile îi omorî pe amândoi. Paris însă azvârli o săgeată, care, îndreptată de mâna meșteră a lui Apolon, lovi pe Achile și-l ucise.
Ca să omoare pe Paris, Grecii aveau nevoie de Filoctet, care avea în stăpânire arcul lui Hercule și săgețile lui otrăvite. Filoctet plecase spre Troia, împreună cu ceilalți; pe drum însă se rănise la picior într’una din aceste săgeți otrăvite, iar rana lui răspândia o așa duhoare, încât tovarășii lui îl părăsiseră în Lemnos, o insulă pustie, unde boli zece ani. Ulise se duse după dânsul și-l aduse în tabără, unde meșterul Machaon îl tămădui. Cu una din aceste săgeți înveninate, Filoctet omori însfârșit pe Paris.
