Pagină:Eneida - Virgiliu (1913).pdf/8

Această pagină nu a fost verificată
VI
CUVÂNT ÎNAINTE

Față de această stare de lucruri se impun deci măsuri. Trebue să căutăm să răspândim atât printre elevii noștri, cât și — dacă se poate — în publicul cel mare o cunoaștere mai adâncită a culturei celor vechi și, mai presus chiar de orice cunoaștere, gustul pentru această cultură.

Pentru a cunoaște însă pe deplin viața celor vechi, atât a Grecilor cât și a Romanilor, n’avem la îndămână decât două mijloace mai bune: mai întâi călătoriile la fața locului, în Italia și Grecia și mai cu osebire la Roma și Atena, apoi citirea operilor clasice.

Cel dintâi mijloc e și cel mai rodnic: o vedere limpede, concretă, o înțelegere în adânc și întreagă a vieței celor vechi nu se poate căpăta decât în intingere deadreptul cu cea ce ne-a mai rămas din civilizația lor. Numai atunci simți acel fior cald, acea revărsare de simțiri noi și înălțătoare, care se poate cu adevărat asămăna cu coborârea harului, acel entuziasm, pe care unul dintre congresiști a mărturisit in auzul tuturor c’o adâncă emoție că nu l-a simțit decât în clipa, în veci neuitată, când în fața ochilor săi uimiți și îmbătați de vraja trecutului i s’a arătat măreața Acropole cu dumnezeiescul ei Partenon și nemuritoarele-i Propileie!. Și aceleași simțiri le stârnește în sufletul piosului pelerin, care pășește în țara strămoșilor noștri, Forul roman, înaltul Capitol și uriașul Coliseu! Numai așa, prin atingere deadreptul cu ele, poți înțelege și gusta frumusețea eternă a acestor monumente de artă plastică și te vei închina înaintea creațiunilor nemuritoare, încremenite în statuiele, în templele, în teatrele și termele celor vechi, în arcurile lor de triumf și până și’n apeductele și șoselele lor; și numai atunci vei înțelege și-ți vei închipui în întregime viața lor.

Nu toată lumea are însă putința de-a merge la Roma, sau la Atena; îndeosebi, dintre școlarii noștri, doar unul la sută dac’ar putea-o face. Acelora, cari nu pot deci călători, le rămâne cellalt mijloc de împărtășire sufletească cu cei vechi: citirea operilor lor. Mijlocul acesta, pe lângă că e numaidecât trebuitor chiar acelora, cari călătoresc la fața locului, mai are însă folosul că el singur e îndestulător pentru a ne da o icoană