Pagină:Eneida - Virgiliu (1913).pdf/9

Această pagină nu a fost verificată
CUVÂNT ÎNAINTE
VII

aproape desăvârșită despre viața celor vechi: o icoană cu culorile nu așa de vii și de luminoase, adevărat, în schimb însă cu mult mai largă, mai coprinzătoare, mai completă în sfârșit. Venind în atingere cu operile lor, ajungem să cunoaștem istoria vieței lor, frământările și luptele prin cari au trecut, obiceiurile și așezămintele lor, credințele și năzuințele ce i-au călăuzit, pătrundem deci în concepția lor de lume și de viață, în felul lor de a gândi, cu un cuvânt în sufletul lor, cea ce este cu adevărat lucrul cel mai de căpetenie.

Citi-vom însă aceste opere în original, sau în traducere? Negreșit că citirea în original are foloase neprețuite; pentru a statornici cu cei vechi o împărtășire de la suflet la suflet, trebue să le cunoști și limba și operile literare clasice trebuesc citite toate în original. Aceasta trebue și sunt datori s’o facă — și o și fac — aceia, cari au frumoasa sarcină de învățători ai altora. Rămân însă aceia, cari nu sunt datori la aceasta și nici nu o pot face: elevii noștri. E cu neputință ca ei să citiască pe deplin și cu deplină înțelegere în timpul anului școlar pe Virgiliu întreg, pe Tacit și pe Horațiu întreg. Au atâtea de învățat. Cu toată trifurcarea, sunt încă atâtea lucruri de îndreptat și de ușurat în învățământul nostru!

Și atunci nu rămâne altă cale decât traducerile. Cele ce se fac în școală să fie întregite acasă prin citiri de traduceri bune și literare. Aceasta în mare parte o și fac dela sine elevii noștri, cari îndeobște sunt harnici și lacomi de lumină: covârșitoarea majoritate a publicului, care citește în țara asta, doar ei o alcătuesc.

Aici însă ne izbim de una dintre cele mai mari lipsuri, cari apasă asupra învățământului — cum și asupra culturei noastre îndeobște — și care s’a recunoscut și în sânul congresului dela Craiova, ca una dintre pricinile cele mai de căpetenie pentru starea puțin înaintată a învățământului clasicismului la noi: lipsa de traduceri după autorii clasici. Pe când elevii francezi, ca și cei germani — ca să vorbim numai de cei pe cari îi cunoaștem mai deaproape — au traduceri după toate operile antice — și încă în ediții eftine, populare — la noi e o sărăcie, care te des-