CARTEA A TREIA
PRIBEGIILE TROIENILOR
ENEA ÎN TRACIA; MORMÂNTUL LUI POLIDOR (1—69).
Dupăce, cu voia celor de sus, a fost nimicită împărăția Asiei și gintea nevinovată a lui Priam, dupăce căzu mândrul Ilion și întreaga Troie a lui Neptun fumega la pământ, pornirăm, după îndemnurile zeilor, în pribegie depărtată, în căutarea unor ținuturi pustii. Mai întâi întruchipăm o flotă în josul Antandrului[1], la poalele munților Idei din Frigia, deși nu știu bine încotro ne va mâna soarta și unde ne va fi dat să poposim. Adunaiu la un loc pe toți fugarii. Abia intrasem în primăvară și tatăl meu Anchise, supus ursitei[2], dete poruncă să întindem pânzele. Lăcrămam, despărțindu-mă de țărmul patriei mele, de portul și câmpia, unde fusese Troia. Pornesc, pribeag, în largul mărei, împreună cu tovarășii mei, cu fiul meu și cu penații, zeii cei mari ai Frigiei.
La o mică depărtare, este un ținut, cu câmpii întinse, închinat lui Marte și pe care îl arau Tracii; odinioară domnise aici Licurg; cu Troia, pe vremea când ea era încă în putere, avusese o străveche legătură de ospeție[3], iar penații lor erau
